Reprezentativ

Cea mai frumoasă lecție despre credință

Pe De Șerban AxinteÎn Poezii noiLasă un comentariu

în copilărie, tata m-a legat strâns

de mâini și de picioare
și mi-a spus: ridică-te și mergi

mai târziu mi-a explicat că dumnezeu

nu poate fi altceva,

decât o aberație cromozomială

au urmat apoi anii

de pavor nocturn

după ce m-am apucat de scris

mi s-a întâmplat de atâtea ori să cred

că am găsit acea

formulă-sinteză, acea

întrebare-răspuns
care să mă ajute să înțeleg

mecanismul de funcționare a lumii.


dar pentru că am primit

toate răspunsurile de-a gata

mi-am imaginat că

întrebările nu pot fi altceva              

decât acele mici fracturi de logică

de la care trebuie imediat                 

să-mi iau gândul.

țesuturi paradoxale,

întrebările și răspunsurile

concrescute,

eu simțeam doar niște vagi înțepături

în inimă.

am avut nevoie de mulți ani

ca să îmi dau seama

că tatăl meu îmi oferise atunci

cea mai frumoasă lecție despre credință.

Reprezentativ

Regulamentul războiului modern (II)

Pe De Șerban AxinteÎn Poezii noiLasă un comentariu




 
liniștea și armonia au sens doar dacă atingem sacrificiul.
lăsăm emoțiile și sentimentele să facă din noi ce vor, începem să trăim pe muchie, real, ireal, adevăr, mai puțin adevăr, spume la gură după ce am încercat să ne extirpăm reciproc răul,


dar acum suntem doar noi, cel de jos face și el spume la gură, crede că a pierdut, dar nu e sigur.

tu, creatură din micro-fibre,

rămân să adun în mine tot ce vine de deasupra și mă înalță
ai făcut de-ai vrut cu viața ta vreme de 15 ani, ai alunecat si te-ai ridicat,


ai murit și ai înviat, putregaiul din tine te-a dirijat fără fire, ai ieșit în lume ca să dansezi pe trupul celui ce ai fost atâta timp, ani uriași, zile clare, atât de clare.
creatura din micro-fibre mă urmărește, mă arunc din balonul meteorologic, mă prefac în altceva.

toată creația depinde de mine.

te-ai adâncit prea tare în lumea interferențelor, ai nimerit în fața unui copac pe care trebuie neapărat să îl îmbrățișezi.

 
drumul meu de acum e înspre cel mai sudic punct de pe hartă
 
 
 
Reprezentativ

Cartolină

Pe De Șerban AxinteÎn Poezii noiLasă un comentariu

ea îmi șoptea cuvinte,

eu le continuam în poezii.

ne era teamă unul de celălalt și locuiam

la peste 600 de kilometri distanță,

doar așa ca să vedem

cine suntem cu adevărat în singurătate.

călătoream mult, dar, dintr-o dată,

trenul nostru a deraiat.

ne-am luat de mână

și am privit fiecare în altă direcție.

Regulamentul războiului modern (VII)

Pe De Șerban AxinteÎn Poezii noiLasă un comentariu

tu, cel care te crezi stăpân pe toți și toate, porți pe cap o coroană crăpată, nu e nimic atâta timp cât oglinda te arată așa cum vrei tu, legile armoniei trebuie sever revizuite, ai hărțuit piesele de șah până ce au devenit ființe umane, nimic nu e adevărat, totul e falsificat din temelie,

cafeaua nu mai are nici un efect, intru în rândul vietăților ce văd altfel lumea

în rândul dușmanilor care văd foarte bine cu cel puțin un ochi, eu voi fi gângania care, în zborul ei face alte zig-zaguri decât cele cunoscute, nu mă revendic de la nimeni și de la nimic, sunt mamifer plutitor ce intră în lume prin luciul oglinzii, așa rămân cu firul roșu în mână așteptând adevărata disperare

tot nu te-ai dezvățat de a da adevărului o nuanță mai puțin dureroasă

peretele masiv din fața mea, realitatea de fiecare zi, trec prin el, soarele amiezii îmi perturbă zborul, nu văd nimic,  am ochelari speciali de insectă

Übermensch, un fel de a-l resuscita pe cel mai jos decât omul, mamiferul înfierbântat de primejdie; nu pot fi cel care aplaudă de pe margine, sunt când El, când El, bipolar închipuit, sfântul care-și  pârjolește  ucenicii, chiar și după o mie de ani; nu voi fi nevoit să fac un pas mai în față, am zidul meu.

Regulamentul războiului modern (VI)

Pe De Șerban AxinteÎn Poezii noiLasă un comentariu

Aka

degeaba ai plecat din locul tău, degeaba ți-ai lăsat lacul în seama broaștelor, degeaba ai urcat pe munte, ai simțit povara, nu te amăgi, port cu mine pretutindeni sufletul tău mort, intoxicația cu mizeriile fiziologice nu iartă

acel suflet străveziu s-a trezit dintr-o dată pe partea nehotărâtă a lumii în frumusețe

de ce trebuie să mergem neapărat înainte, nostalgia după corpurile noastre goale și roșii de dragoste

celulele aka nu recuperează doar memoria sângelui.

amiaza, amiaza, amiaza, cine se naște acum va ști cum să demaște întunericul;

despre copilul nostru vom afla la un moment dat de la cineva deghizat în apostol, dar gata cu asta, din pântecele profetului se revarsă acum sute de embrioni de îngeri

acum vin să te ajut să-ți împlinești păcatul din urmă, ceilalți stau în spatele meu și îți admiră decrepitudinea, sufletul tău îngroșat cu fibre minuscule, venele metalice ale celui mai jos de noi,

să ne ucidem unul pe altul pe la spate.

Regulamentul războiului modern (V)

Pe De Șerban AxinteÎn Poezii noiLasă un comentariu

Übermensch

analiză swot: punctele mele tari, punctele slabe, posibilitățile mele, de amenințat, nu mă amenință nimeni, inima e mai puternică atunci când nu bate, sufletul viril, errrrror, dar nici invers nu e posibil, fluturi uriași într-un stomac încordat la maximum, ce poate fi diferit, eu sunt cel ce nu sunt,

un om ajuns înger din micro-fibre; mai importante sunt punctele joase, omul e jalnic, credibil și creator e cel mai jos decât el, Schau der Mensch, schau der grausamste Mench, gata cu declamațiile, înapoi în beznă, înapoi în febra neliniștii

un amestec de duritate extremă și duioșie, domino dintr-o singură persoană

el se prăbușește fără a avea nimic în spate, firul său roșu a ars în mai puțin de o clipă, dar alte fire vin să susțină piesa de rezistență, duritatea, blândețea după care a tânjit de cum a început să priceapă ce i se întâmplă, ieșire în ring, doar cu arma neîncrederii în teacă, obsedanta lume de jos îl ridică,

Schau der Mensch, schau der grausamste Mench, o singură clipă de neatenție și se duc dracului amândoi, neputința e unica șansă de ai ieși de aici

pentru a deveni un fenomen lipsește condimentul disperării

au trecut mulți ani de când deschideam fereastra trenului și scoteam brațul afară, contra vântului, ca să simt ce simțea Superman.

Regulamentul războiului modern (IV)

Pe De Șerban AxinteÎn Poezii noiLasă un comentariu

Îngerii din micro-fibre (partea a patra)

puțin, încă puțin, să mi se refacă legăturile neuronale, sunt jos, sunt sus, bipolar – varianta soft; în afară de medici, nimeni nu crede asta, bipolar, tripolar, călătoresc prin trup ca și cum aș fi singur într-o conductă, soarele amiezii nu ajunge la mine, amiaza e mai târziu

(știa bine cel ce scria – acum aproape două secole – cel mai frumos poem al limbii germane)

apar nervuri noi, cine pe cine salvează de la înecul în propriul sânge, când toți orbecăim prin trupurile noastre și cerem ajutor. nervurile se adună ghem, închid jocul, dar altceva se deschide, nu pot privi soarele orbitor al apusului, nu mă mai pot întoarce la adevăr de la neadevăr, pe tine te-am învățat să minți ca să te faci bine

țin cubul rubik în mână, și de aici începe ceva, mă scald în culorile amestecate, Doamne ferește, să vină cineva să le potrivească, aș rămâne o ființă cu doar șase fețe; de aici vine boala, o tratez cu tincturi,

beția e acum un cocktail rușinos din plante, vine cineva din urmă, trece tacticos peste trupul meu, el vede forme geometrice, mă arunc în micro-fibre.

Regulamentul războiului modern (III)

Pe De Șerban AxinteÎn Poezii noiLasă un comentariu

Îngerii din micro-fibre (partea a treia)

într-un labirint vienez din arbuști

cineva a rupt gardul,

lumea se strecoară pe acolo,

libertate, o zi senină, o petrecere fastuoasă, început de moarte

toți m-au văzut cum mi-am deschis sângele

(corpul ce adună lumină și întuneric)

(omul care trebuie să-și ducă viața fără el însuși)

profetul nu are mintea clară, bea o cafea, ia un blister de piracetam (și uimește-mă!)

viața mă face imun la hipnozele colective eu am încercat un altfel de labirint, m-am pregătit de întâlnire,

l-am căutat pe Dumnezeu și am dat peste un item – când începi să arzi, mergi adânc,

îmi sfințesc sufletul cu sfântul ascuns în organele sexuale

mă trezesc, am clei în cap, voi continua să trăiesc pentru următoarea întâlnire pe nevăzute.

Regulamentul războiului modern (I)

Pe De Șerban AxinteÎn Poezii noiLasă un comentariu

Îngerii din micro-fibre

firele ies din toate direcțiile și se adună în ghem, prin ele circulă viața adusă la fierbere, curentul de mii de wați, putere, tensiune, mai multă putere

aici, în celula mea se aplică regula celui slab, pauze, puncte de suspensie, dar cel mai în formă se mișcă, eu nu pășesc, dar mă deplasez odată cu el

eu sunt omul care a învățat să trăiască invers acelor de ceasornic, un bătrân viril ce-și va dori să-și petreacă restul vieții în toate rețelele, ce-ar fi de spus, ce-ar fi de spus, călătoria mea, dincolo de parametrii umani mă va conduce la adevăr, adevărul atât de dureros pe care nici nu vrei să-l afli.

o întâlnire forțată cu mine, un veritabil blind dating.

nici un învățător nu a fost mai aproape de adevăr: „oamenii trebuie să-și ducă viața fără ei înșiși”, doar așa vor ajunge la mântuirea făgăduită în spatele ușilor grele. ne vom dezgoli ca înainte de cea mai pasională acuplare, vom fi atât de vii încât creierele ni se vor încinge, nu vor exploda imediat, e bine, ce ne pândește de după colț? ceva ce se pretinde a fi viața fără de moarte, o privim în ochi, hipnoza nu funcționează, trecem mai departe.

ce-a fost cu tine atunci când te-ai încredințat marionetistului, slăbiciune, putere, nimic din toate astea, poate ceva ce nu are încă nici o reprezentare.