pauza de ceață

 

ne aflăm în pauza de ceață ,
stăm ghemuiţi,
ne despletim unul altuia umerii;

bonjour, tristesse,
aici în pauza de ceață
o femeie mă alege pe mine
în locul lui Dumnezeu

ne este însă atât de frică

fluturii ne îndulcesc cu trupurile lor
cafeaua.

29954865_2054935051201825_2051384729_o

Foto: Cornelius Drăgan

Reclame

[refuz semnul crucii, lasă-ne să luăm lumină pe scurtătură]

cineva mă vede chircit, îmi ia palmele și mi le așază în dreptul inimii, refuz semnul crucii, acum arăt ca o piele întinsă pe un arc,

ceva îmi străpunge carotida și vrea să iasă afară, încerc să strig, șuier printre țesuturile astea neputincioase și calde, frica nu e chiar frică,

mă rupe scurt un nerv, hai, scapă de hoit, vomită tot;

prin decret: orice formă de slăbiciune va fi pedepsită,

uite un joc potrivit, să-l interzicem pe cel vechi, mintea funcționează mai bine la întuneric, bagă-ți capul în sac și lasă-ne să luăm lumină pe scurtătură;

scuipă veninul din tine, frumusețea ta va fi recunoscută,

cineva din cartea asta îți ia măsurile, nu peste multă vreme  va putea fi admirat pe aici portretul artistului  la o scară de 1/1.

până atunci să-l lăsăm să doarmă, să nu care cumva să se vindece de melancolie.

 Foto: Cornelius Drăgan29995543_2054935137868483_862895456_o

Conducerea Uniunii Scriitorilor pune în pericol pensiile membrilor și finanțarea revistelor culturale

Intrarea în cursa pentru președinția Uniunii Scriitorilor din România mi-a dat ocazia să constant cât de lipsită de transparență este această instituție. Mai știam câte ceva, dar eram departe de amploarea secretomaniei care înconjoară ca un halo mat actuala conducere restrânsă a Uniunii. Site-ul e foarte zgârcit, eufemistic vorbind, când vine vorba de documente din care să înțelegem cum a fost cheltuit bugetul în ultimii doi, cinci sau zece ani. În anii din urmă, e vorba de un buget de peste 1.500.000 de euro.

Am solicitat rapoartele anuale de activitate, bilanțurile contabile, raportul anual al comisiei de cenzori, raportul pe ultimul mandat al comisiei de cenzori și alte situații din care să înțelegem cât de cât pe ce s-au dus banii.  Nu am primit nimic! Nici măcar pe cele din ultima vreme. Nici măcar un refuz politicos. Asta în condițiile în care Uniunea Scriitorilor este asociație de utilitate publică, adică trebuie să aibă documentele la vedere, iar eu nu sunt doar membru, ci și candidat. Într-o campanie cu toate cifrele în seif.

Lipsa de transparență se manifestă deopotrivă față de contribuabilul obișnuit și față de membri. Dar și mai îngrijorător este că se manifestă față de membrii Consiliului Uniunii. La cel mai recent consiliu, Raportul comisiei de cenzori a fost citit pe sărite, fără ca reprezentanții în forul de conducere să aibă în față un exemplar al raportului sau acces la acesta.

Îmi pare rău că am fost nevoit să ajung la această concluzie, dar Uniunea Scriitorilor are în acest moment cel mai opac mod de administrare a fondurilor și cea mai proastă imagine publică din istoria ei postdecembristă.

Vreau să trag un semnal de alarmă pentru toți membrii breslei noastre: lipsa de transparență în cheltuire banului public atrage după sine pierderea statutului de utilitate publică. Utilitatea publică e sinonimă cu transparența, nu există una fără cealaltă. În mod iresponsabil, actuala conducere pune în pericol suplimentele de pensie ale membrilor săi și finanțarea revistelor literare de către Ministerul Culturii.

Pe de altă parte, în acest moment se lucrează în Parlament la o propunere de modificare legislativă prin care uniunile de creație care nu respectă standardele de transparență a activității culturale, organizaționale și financiare să nu mai primească niciun ban de la stat.

În cel mai scurt timp, Uniunea ori va deveni transparentă, ori nu va mai primi niciun ban din fonduri publice. Sper ca prezenta conducere să nu lase cei aproape 2700 de membri fără pensie și fără posibilitatea de a publica în reviste. Scriitorii merită mai mult!

 

Dan Lungu,

candidat la președinția Uniunii Scriitorilor din România

29745888_10213954305424235_2056133365_n

[ca să nu povestesc, am nevoie de liniște]

fainadevărata cădere a venit după cele zece, nici un cuvânt despre asta, aproape tot ce era viu acum o vreme a fost digerat, expediat în altă cutie.

de atunci caut poduri celebre prin toată casa, beau cafea după cafea, până reuşesc să aprind un bec de 100 W.

ca să nu povestesc, am nevoie de linişte, din cuvintele scrise cu majuscule nu rămân decât nişte semne convenţionale, momente de trădare traduse în diagnostice, scuzele perfecte,

am renunţat să mai spun „eu sunt mai mulţi”, după ce dai cu tine de toţi pereţii începi să nu mai înţelegi,
desfacerea sinapselor la fel de binefăcătoare precum spovedania.

cafeaua şi ţigările sunt eficiente pentru lupta corp la corp, ori de câte ori ingerez cofeină în exces, îmi dau jos toate hainele;

nu suflu o vorbă, dar în altă parte se strânge ADEVĂRUL ADEVĂRAT

goliciunea predispune la iluzii de tot felul, dintr-o cutie în altă cutie, lupta cu ultimele rămăşiţe de credinţă;

unde ai fost atunci când iisus christos la a n-şpea venire
ne-a trimis la toţi instrucţiunile pentru mântuire prin send file

t zero [riff-uri de heavy]

cineva mi-a spus că aș avea suficientă putere să scot soarele din priză, cu o mână smulg buchetul de rețele din corp, cu cealaltă șterg fluturii de pe ecran;

aștept t zero, zilele și lunile în care nu am trăit să se adauge cândva după moarte, bonus pentru rugăciunile mele neduse până la capăt;

deocamdată altcineva deține controlul, opresc imaginea, mă observ în variante.

 

de la atâta așteptare, mi s-au dilatat pupilele, holograme fixate în creier ca în rastel

eu sunt mai mulți, primul din șir încasează pumni în figură și-n plex, pentru al doilea și al treilea lumea e mult prea mică, următorii obosesc și adorm,  ultimul face echilibristică, împreună formăm suprasarcina,

fluturii se apropie și iau foc în viraj.

Serban

 

mâinile și picioarele mele, prea lungi ca să încapă în cerc, am auzit că și omul vitruvian suferea de o formă severă de hernie, perfecțiunea e o invenție a celor fără imaginație.

 

ce spuneai că nu ai trăit, vezi bine că l-ai uitat pe cel responsabil cu plânsul în pumni, da, mulți se trezesc la viață cu doar câteva zile înainte de înmormântare, intră în rețea, în rețeaua din rețea, preia controlul,

ce aștepți tu deja se întâmplă, dar nu îți dai seama pentru că atunci când te miști, se trezesc acuzatorii tăi în riff-uri de heavy.