Foto: Lia Faur
și l-ai văzut pe bărbatul ăsta încercând să se ridice, a căzut, a rămas gol pușcă, a mers mai departe de-a bușilea, acum își developează filmul revenirii printre oameni, are câteva replici pregătite pentru T 0;
și pielea a început să mi se dezlipească de trup, meduze direct pe carne și alte forme de viață, clone în miniatură, foarte multe ace, nu știu ce văd, văd ce nu văd, undeva în depărtare arde lumina neagră, respir doar prin pori, nu, nu pot să mai rămân nici o clipă în tub;
și totul îți joacă în fața ochilor, ai văzut ce bine a fost când ai micșorat viteza, cu toate că alții au decis pentru tine, te-ai aliniat, ai intrat în realitatea lor și până la urmă te-ai desprins;
te-ai văzut multiplicat și ai decis că nu ești chiar singur;
și l-ai văzut pe bărbatul ăsta cerșind sub lumina reflectoarelor, ți-a făcut bine imaginea asta, ai știut de la început că el e târâtoarea, el e cel blestemat să câștige totul, să piardă totul, să fie fericit în cușca lui;
un mănunchi de raze pătrunde printre scânduri și-l lovesc în creștet, lumea de aici e holograma celeilalte lumi, lumea cealaltă e a celor care își pot bea cafeaua în tihnă, mai mult nu trebuie spus, ei știu întotdeauna adevărul despre oricine, să-i venerăm cât să ne privească pe amândoi cu blândețe;
suntem siliți să fim doi, să ne întoarcem în punctul de plecare, să trecem prin tub, prin culoarul celor fără prea multe șanse;
ca să putem supraviețui amândoi, unul dintre noi trebuie să-l ucidă pe celălalt.
Șerban Axinte Blog 