Epilog la „Scrâșnetul dinților”

port în mine, oriunde mă duc,

o femeie,

vrea, nu vrea, vrea.

îmi împăturesc emoțiile și le arunc în râu,
să înoate spre Dunare,

împreună cu toate versurile mele

deschise ca o deltă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s