[ca să nu povestesc, am nevoie de liniște]

adevărata cădere a venit după cele zece, nici un cuvânt despre asta, aproape tot ce era viu acum o vreme a fost digerat, expediat în altă cutie.

de atunci caut poduri celebre prin toată casa, beau cafea după cafea, până reuşesc să aprind un bec de 100 W.

ca să nu povestesc, am nevoie de linişte, din cuvintele scrise cu majuscule nu rămân decât nişte semne convenţionale, momente de trădare traduse în diagnostice, scuzele perfecte,

am renunţat să mai spun „eu sunt mai mulţi”, după ce dai cu tine de toţi pereţii începi să nu mai înţelegi,
desfacerea sinapselor la fel de binefăcătoare precum spovedania.

cafeaua şi ţigările sunt eficiente pentru lupta corp la corp, ori de câte ori ingerez cofeină în exces, îmi dau jos toate hainele;

nu suflu o vorbă, dar în altă parte se strânge ADEVĂRUL ADEVĂRAT

goliciunea predispune la iluzii de tot felul, dintr-o cutie în altă cutie, lupta cu ultimele rămăşiţe de credinţă;

unde ai fost atunci când iisus christos la a n-şpea venire
ne-a trimis la toţi instrucţiunile pentru mântuire prin send file

Alchimii literare. Invitat: Alexandru Vakulovski

t zero [riff-uri de heavy]

cineva mi-a spus că aș avea suficientă putere să scot soarele din priză, cu o mână smulg buchetul de rețele din corp, cu cealaltă șterg fluturii de pe ecran;

aștept t zero, zilele și lunile în care nu am trăit să se adauge cândva după moarte, bonus pentru rugăciunile mele neduse până la capăt;

deocamdată altcineva deține controlul, opresc imaginea, mă observ în variante.

 

de la atâta așteptare, mi s-au dilatat pupilele, holograme fixate în creier ca în rastel

eu sunt mai mulți, primul din șir încasează pumni în figură și-n plex, pentru al doilea și al treilea lumea e mult prea mică, următorii obosesc și adorm,  ultimul face echilibristică, împreună formăm suprasarcina,

fluturii se apropie și iau foc în viraj.

 

mâinile și picioarele mele, prea lungi ca să încapă în cerc, am auzit că și omul vitruvian suferea de o formă severă de hernie, perfecțiunea e o invenție a celor fără imaginație.

 

ce spuneai că nu ai trăit, vezi bine că l-ai uitat pe cel responsabil cu plânsul în pumni, da, mulți se trezesc la viață cu doar câteva zile înainte de înmormântare, intră în rețea, în rețeaua din rețea, preia controlul,

ce aștepți tu deja se întâmplă, dar nu îți dai seama pentru că atunci când te miști, se trezesc acuzatorii tăi în riff-uri de heavy.

 

 

Bun venit pe Șerban Axinte Blog!