Îngerii din micro-fibre (partea a patra)
puțin, încă puțin, să mi se refacă legăturile neuronale, sunt jos, sunt sus, bipolar – varianta soft; în afară de medici, nimeni nu crede asta, bipolar, tripolar, călătoresc prin trup ca și cum aș fi singur într-o conductă, soarele amiezii nu ajunge la mine, amiaza e mai târziu
(știa bine cel ce scria – acum aproape două secole – cel mai frumos poem al limbii germane)
apar nervuri noi, cine pe cine salvează de la înecul în propriul sânge, când toți orbecăim prin trupurile noastre și cerem ajutor. nervurile se adună ghem, închid jocul, dar altceva se deschide, nu pot privi soarele orbitor al apusului, nu mă mai pot întoarce la adevăr de la neadevăr, pe tine te-am învățat să minți ca să te faci bine
țin cubul rubik în mână, și de aici începe ceva, mă scald în culorile amestecate, Doamne ferește, să vină cineva să le potrivească, aș rămâne o ființă cu doar șase fețe; de aici vine boala, o tratez cu tincturi,
beția e acum un cocktail rușinos din plante, vine cineva din urmă, trece tacticos peste trupul meu, el vede forme geometrice, mă arunc în micro-fibre.
Șerban Axinte Blog 