I
poți aluneca mai ușor dacă alegi calea de mijloc, toată povestea asta se poate termina în nebunie, uneori vorbești despre noi la trecut, ți se va face milă, sufletul meu în sticluțe mici, tu, începutul și sfârșitul lanțului de comoții, în privința sfârșitului să nu lansăm prognoze.
avem nevoie de clipele deja trăite ca să ne cufundăm în propriul nostru sânge seminal, în erotica fără limite a gândurilor noastre.
poți aluneca mai ușor dacă alegi calea de mijloc, cine vrea să fie la adăpost de toate, livin` on the edge în camera din spate, acolo unde suntem așteptați, indiferent cât ne-am ruga, să ni se întâmple, să nu ni se întâmple.
avem nevoie de o lume bolnavă ca să ne găsim rostul în viață, drumul ăsta duce acolo, pe celălalt nu e bine să pășim indiferent unde se termină, facem dragoste în numele purității
II
– ne dor omoplații
cum le dor pe fetițe mugurii sânilor
încearcă să înțelegi mai mult decât poți, mai mult decât e normal pentru tine
beau multă cafea ca să fiu mai mult decât sunt în oceanul sensurilor reciclate.
dacă alegi calea de mijloc nu ai nici o șansă, cu fiecare cuvânt pe care îl așezăm unde trebuie ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de adevăr, partea rezistentă din noi ne trimite simultan în toate direcțiile.
a d e v ă r u l îl împiedică pe Dumnezeu să respire
III
Schau der Mensch, schau der grausamste Mensch
tinerețea-n crepuscul,
maximal, minimal,
o muzică din care lipsesc acordurile grave,
toate deodată, în același flux,
indiferent cât de jos aș cădea, indiferent cât de sus aș ajunge.
penele cad din noi ca dintr-o pernă veche, nu avem vocație de îngeri, noi, doimea lipsită de complexe, în locul unghiilor au început să ne crească niște bisturie.
adevărat, neadevărat, adevărat, neadevărat, adevărat, neadevărat, adevărat, neadevărat, adevărat, neadevărat, adevărat, neadevărat, adevărat, neadevărat, adevărat, neadevărat, adevărat, neadevărat, adevărat, neadevărat, adevărat, neadevărat
ca să ni se îndepărteze voalul de pe ochi trebuie să-i facem lui Dumnezeu traheotomie.
Șerban Axinte Blog 