
Îngerii din micro-fibre
firele ies din toate direcțiile și se adună în ghem, prin ele circulă viața adusă la fierbere, curentul de mii de wați, putere, tensiune, mai multă putere
aici, în celula mea se aplică regula celui slab, pauze, puncte de suspensie, dar cel mai în formă se mișcă, eu nu pășesc, dar mă deplasez odată cu el
eu sunt omul care a învățat să trăiască invers acelor de ceasornic, un bătrân viril ce-și va dori să-și petreacă restul vieții în toate rețelele, ce-ar fi de spus, ce-ar fi de spus, călătoria mea, dincolo de parametrii umani mă va conduce la adevăr, adevărul atât de dureros pe care nici nu vrei să-l afli.
o întâlnire forțată cu mine, un veritabil blind dating.
nici un învățător nu a fost mai aproape de adevăr: „oamenii trebuie să-și ducă viața fără ei înșiși”, doar așa vor ajunge la mântuirea făgăduită în spatele ușilor grele. ne vom dezgoli ca înainte de cea mai pasională acuplare, vom fi atât de vii încât creierele ni se vor încinge, nu vor exploda imediat, e bine, ce ne pândește de după colț? ceva ce se pretinde a fi viața fără de moarte, o privim în ochi, hipnoza nu funcționează, trecem mai departe.
ce-a fost cu tine atunci când te-ai încredințat marionetistului, slăbiciune, putere, nimic din toate astea, poate ceva ce nu are încă nici o reprezentare.