liniștea și armonia au sens doar dacă atingem sacrificiul.
lăsăm emoțiile și sentimentele să facă din noi ce vor, începem să trăim pe muchie, real, ireal, adevăr, mai puțin adevăr, spume la gură după ce am încercat să ne extirpăm reciproc răul,
dar acum suntem doar noi, cel de jos face și el spume la gură, crede că a pierdut, dar nu e sigur.
tu, creatură din micro-fibre,
rămân să adun în mine tot ce vine de deasupra și mă înalță
ai făcut de-ai vrut cu viața ta vreme de 15 ani, ai alunecat si te-ai ridicat,
ai murit și ai înviat, putregaiul din tine te-a dirijat fără fire, ai ieșit în lume ca să dansezi pe trupul celui ce ai fost atâta timp, ani uriași, zile clare, atât de clare.
creatura din micro-fibre mă urmărește, mă arunc din balonul meteorologic, mă prefac în altceva.
toată creația depinde de mine.
te-ai adâncit prea tare în lumea interferențelor, ai nimerit în fața unui copac pe care trebuie neapărat să îl îmbrățișezi.
drumul meu de acum e înspre cel mai sudic punct de pe hartă
Șerban Axinte Blog 