[ca să nu povestesc, am nevoie de liniște]

fainadevărata cădere a venit după cele zece, nici un cuvânt despre asta, aproape tot ce era viu acum o vreme a fost digerat, expediat în altă cutie.

de atunci caut poduri celebre prin toată casa, beau cafea după cafea, până reuşesc să aprind un bec de 100 W.

ca să nu povestesc, am nevoie de linişte, din cuvintele scrise cu majuscule nu rămân decât nişte semne convenţionale, momente de trădare traduse în diagnostice, scuzele perfecte,

am renunţat să mai spun „eu sunt mai mulţi”, după ce dai cu tine de toţi pereţii începi să nu mai înţelegi,
desfacerea sinapselor la fel de binefăcătoare precum spovedania.

cafeaua şi ţigările sunt eficiente pentru lupta corp la corp, ori de câte ori ingerez cofeină în exces, îmi dau jos toate hainele;

nu suflu o vorbă, dar în altă parte se strânge ADEVĂRUL ADEVĂRAT

goliciunea predispune la iluzii de tot felul, dintr-o cutie în altă cutie, lupta cu ultimele rămăşiţe de credinţă;

unde ai fost atunci când iisus christos la a n-şpea venire
ne-a trimis la toţi instrucţiunile pentru mântuire prin send file

Un gând despre “[ca să nu povestesc, am nevoie de liniște]

Lasă un comentariu